Poetósfera › Autores › Ștefan Petică
Modernismo · rumano
Ștefan Petică
44 piezas en la casa
La Biblioteca 44
- Când vioarele tăcură — I (Vioarele tăcură. O, nota cea din urmă)
- Când vioarele tăcură — II (Și flautul magic vorbi; tremurată)
- Când vioarele tăcură — III (Cântarea care n-a fost spusă)
- Când vioarele tăcură — IV (Iubito, tu floare fatală)
- Când vioarele tăcură — IX (Ah, palidele umbre pe albele perdele)
- Când vioarele tăcură — V (Vai, chinul nopților de vară)
- Când vioarele tăcură — VI (Întinde-mi, iubito, suava ta gură)
- Când vioarele tăcură — VII (În calda voluptate din serile-argintate)
- Când vioarele tăcură — VIII (Femei cu flori aprinse trecură pe-noptate)
- Când vioarele tăcură — X (Cum, palidă, cântase eternei cantilene)
- Când vioarele tăcură — XI (Un vis de-amurg de vară în cadrul lui de aur)
- Când vioarele tăcură — XII (Parfumuri din flori pălite și uitate)
- Când vioarele tăcură — XIII (Parfumul ei se-nalță-ncet tremurator în seara clară)
- Când vioarele tăcură — XIV (Am palida tristeță a apelor ce plâng)
- Când vioarele tăcură — XV (Amurgul are astăzi luciri ca de mătasă)
- Cântec uitat
- Cântecul toamnei
- Fecioara în alb — I (La Sinaia-n mănăstire)
- Fecioara în alb — II (Ochii mari și melancolici)
- Fecioara în alb — III (Boticelli întristatul)
- Fecioara în alb — IV (Melancolia adoratei)
- Fecioara în alb — IX (Era odată-un prinț vestit)
- Fecioara în alb — V (O, marile pasionate)
- Fecioara în alb — VI (Tu ești o albă rugăciune)
- Fecioara în alb — VII (Blonde visuri înstelate)
- Fecioara în alb — VIII (Stingheră tinereță străină de plăcere!)
- Fecioara în alb — X (Și nota fu din nou sonoră)
- Fecioara în alb — XI (Fecioarele îngenunchiate)
- Fecioara în alb — XII (Apune soarele pe dealuri)
- Fecioara în alb — XIII (Coboară seara blândă umbrind albastra cale)
- Fecioara în alb — XIV (Ca sa-ți vrăjesc singurătatea)
- Fecioara în alb — XIX (O,ceasul trist al renunțării)
- Fecioara în alb — XV (Tu ești o roză parfumată)
- Fecioara în alb — XVI (Noapte ochilor albaștri ți se-ntunecă și cade)
- Fecioara în alb — XVII (Sună pe dealuri doina bătrână)
- Fecioara în alb — XVIII (Toată nopatea argintată)
- Fecioara în alb — XX (Puțin parfum în umbra lină)
- La poalele crângului
- Moartea visurilor — IX (Se stinse alba lampă, căzând pe piatra tare)
- Moartea visurilor — VII (Păunii verzi plecară în noaptea solitară)
- Nopțile de legende
- Pe aripa zefirului
- Semi Orient
- Serenade demonice