Am palida tristeță a apelor ce plâng
Pe jghiabul clar si rece al albelor fantani
Sculptate-n intuneric de mesterele mani-
Am palida tristeta a apelor ce plang.
Pe fata blondei unde incet si trist s-abate
Ca umbra unor aripi o doina din batrani
Ce cadee ca un freamat al codrilor pagani
In cari mor legende si vise departate.
Pe marmura cea rece se lasa un amurg
De toamna-ntarziata ca negura pe vale
Si sufletul se plange pribeag pe vechea cale
Iar lacrimi,calde lacrimi ca roua-n seara curg.
Adancul intuneric se-ntinde ca-ntr-un vis
Si nici o licarire in zare nu s-arata
Vestind speranta pala ce turbura si-mbata,
Fantanae o noapte,tacerea un abis.