Parfumul ei se-nalță-ncet tremurator în seara clară,
Parfum de blonda vsatoare ntr-un amurg de primavara
Ce-adoarme lin si intristat,pe-un cer de purpura si aur.
In taina pacei vesperale ce-a resfirat al ei tezaur
De-azur si raze e-naltime,parfumul cald si-ametitor
Si rasandeste-n note clare:o simfonie in re minor
Pe care-un zeu,oet si trist,a faurit-o-n desteptarea
Dintr-o visare departata si nepatrunsa ca si marea
Sub vraja cantului de-argint se-aprind pe culmile albastre
Surazatoare si senine,bland scanteierile de astre.
Faclii ce ard din vecinicie in sfantul temlu inchnat,
Cu-n gest de veche adorare,stralucitorului pacat;
De pe altarul parasit pe care moare amintirea
Frumoasei blonde visatoare si-apune palda iubire.
Zaimf de vis fluturator,un gand usor se mladiaza
Sre tremurarile de stele ce jertfa patimei vegheaza.
Ca doua brate ostenite si indreptate catre cer,
In evocarea luminoasaa durerosului mister
Parfumul ei se-nalta trist.O,sarutarea departata
Ce reinvie volutoasa cu gingasia de-altadata,
Si ochii mar,glauci s-adanci ca undele-nfioratoare
Si-mbratisarile nebune-n fuga lor istovitoare
Si dulcii crin ce suradeau peste etalele lor albe
Visand in somn visari agane cu nimfe goale si rozalbe!
Parfumul lor torturator se-nalta alb in seara clara,
Parfum de blonda-namorata-ntr-un amurg de primavara.