Un vis de-amurg de vară în cadrul lui de aur
Palpita:fantezie asa arzatoare
Ca pune pe-a mea frunte cununa cea de laur
Pe cand in suflet tragic speranta trista moare.
Si bratele-obosite de rugile-asfintite
In umbra care cade topita in azur
Din nou n invocare se-nalta-nvinetite
Iar ochii tristi si umezi se uita imprejur.
Ci norul fin se sterge in ete car curg
Pe stinsa frumusete a zilei care moare
Iar umbra de fecoara se pierde in amurg
Si nici un ton de flaut nu plange-n departare.
Nimic.Doar un parfum subtil de iacint
Isi lasa aripi albe pe pala suferinta
Si-n seara intristata un crin lapand de-argint
Profilul si-l arata.O,dulcea mea dorinta!