Noapte ochilor albaștri ți se-ntunecă și cade
Linistita si mareata cu incete,dulci sacade,
Iar adancul lor de patimi si de doruri nepatrunse
Cari zac intunecate in adancurile-ascunse
Ale visului de aur din iubirile-asfintite
Cu icoane-abia zarite si cu nume cald soptite.
Si din taina lor ce vine arzatoare si profunda
Ca un sol primavaratec,cu un glas incet de unda
Bruna patina rasare cu-ntelesuri vechi,pagane,
De infioara-n voluptate ruga noptilor batrane.
Vantul serei isi trimse bland sagalnicii fiori
Printre frunzelede cypresi,peste tinerele flori;
Trandafirii scuturat-au sangeratele petale
Ce cazura-nvinetite de crzimea buzei tale
Si pierira risipite pe cararea fermecata
De luciri misterioase si de umbra parfumata.
Numai tu ramai pe ganduri fara veste inteleapta
Si surazi nestiutoare ca o statua de dreapta,
Templu alb,stapanitoare catre care se-ndreptara
In zadar cersiri din ochii ce-al tau farmec indurara.
Caci ma turburi ca si noaptea ce imensa,nesfarsita,
Isi desfasura aripa peste lumea adormita.
De sclupteaza-n umbra neagra marmoreicul tau sin
Si-a mea frunte ce se-nclina ca un trist si palid crin.