Tu ești o roză parfumată
Din valea Sirazului cald,
Iar ochii tăi ascund, curată,
Lucirea marei de smarald.
În părul tău ca diamantul
De flăcări negre-ntunecat,
Și-a revărsat întreg Levantul
Misterul antic și ciudat.
Și când în seri de primăvară
Treci singuratecă încet,
Pari o visare albă, clară,
Elegiacă de poet.
Eu sunt un imn duios ce plânge
Pe triste note de viori,
Pe când în zări, pribeag, se stinge
Amurgul rece de fiori.
Și în grădina ce visează
Sub adierile de vânt
E numai un parfum de rază
Și viersul lin al unui cânt.