“Iubito, tu floare fatală
Cu fata suava de crin
Saruta-mi bland fruntea mea pala
Si sterge-acea umbra de chin.
Iubito,tu floarea cea rara
Pe tine am vrut sa te am,
In vraja de-amurguri de seara
Spre tine-al meu suflet-nlatam.
Iubito,tu floare aleasa
Eu maine in zori am sa mor,
Desfa-ti al tau par si ti-l lasa
Pe umeri,O,tristul fior!
Iubito,tu floare-nfocata
Revarsa-mi al tau cald parfum;
In tina de sange udata
Dormi-voiu eu maine de-acum.
Iubito,tu floare de vise
Ah,cand in pamant voiu dormi
Cu buzele vinete-nchise
Ce singura-n lume vei fi!
Iubito,tu floare fatala
Saruta-ma lung si duios,
Saruta-mi bland frunte mea pala
Si mangae-mi parul lucios.“
Iubita-l asculta pierduta
Si ochii ei ard grei,fierbinti
Pe fata-i suava o cuta
Se sapa de-adanci suferinti.
Nu spune o vorba,ci muta
In bratele-i albe il strange,
Il mangae trista-l saruta,
Saruta-n nestire si plange.