Cântarea care n-a fost spusă
E mai frumoasa ca oricare,
Misterul ei e o betie
De voluptoasa-ndurerare.
In nota sfanta care piere
In tremurarile sfioase
A unor rugi de Magdalene
Curg clare lacrimi pretioase
Dar in cantare fara nume
Ascunsa-n negrele vioare,
E-o tragedie tainuita;
Plang albe vise morte-n floare.
Tristetea lor neprihanita
Atat e de chinuitoare
Ca pune-n suflete patate
O mistica infiorare.
Si o chemare zace-n ele
De-o strobitoare nostalgie:
Tortura ei necunoscuta
Este suprema poezie.
Si cel menit sa duca dorul
Cantarei sfinte si alese
Isi simte inima cuprinsa
De suferinti neintelese.
In flacara nemistuita
S-aprinde sufletul si arde
Si moare dornic de misterul
Cantarii stranii de pe coarde.
Ah,cand in inemi sbuciumate
Orice dorinte-ncet se curma,
Sdrobiti vioara fermecata:
Grozav e cantecul din urma.