Melancolia adoratei
Cu maini intinse,obosite,
In ceasul sfant al inserarei
La tarm de ape linistite.
Eu o cunosc. Odinioara
In vremea negrelor vedenii
Simteam ce dulce ma doboara
Cu-o tremurare cald-a genii.
Caci obosit am fost si-n minte
Torturatorul vis chimeric
M-a indemnat mereu-nainte
Pierdut in marea de-ntuneric.
La poarta alb-a fericirei
Acuma bat ca-n aiurare,
Doritul ceas al mantuirei
L-astept in calda tremurare.
Mi-e fruntea arsa si-negrita
De-asa de lunga asteptare
Si gura mea e ofilita
Chemand suprema sarutare.
Melancolia adoratei
Cu maini,obosite,
O simt ca-n ceasul inserarei
La tarm de ape linistite.