Boticelli întristatul.
Mult vestitul florentin,
Suflet dulce ca-nstelatul
Cer de-al noptei farmec plin.
Urmarit de viziunea
Sfant-a lumilor de sus
Maiestrit-a fin minunea
Idealulu apus.
Si fecioarele lui pale,
Visatoare frumusesti,
Pe noianuri de petale
Plang de dorul altor vieti.
Intristate,gratioase
Se inclina ca un crin,
Ce-o fi [plans in nopti duioase
Mult vestitul florentin!
Sfanta botticelliana
E-adorata si-al meu vis
Ca o frageda liana
Intr-o ruga s-a deschis.
Plin de gratia tristetei
Feciorelnice ma-nchin
Albei flori a tineretei
Ca vestitul florentin.
Numai ganduri vechi,ciudate,
Negre flacari care ard.
Aprind grelele pacate
Cu parfum pagan de nard.