Ochii mari și melancolici
Tristi de visele duioase
M-au privit odata dornici
Pe sub gene matasoase.
Si in calda tremurare
Din adanca lor ispita,
Ei pareau o ruga care
Se inalta tainuita.
Fata pala ca petala
Rozelor de primavara
Se-nclina cu ideala
Rafaelica fecioara.
De-al sau zambet,ca si blandul
Suflet imbatat de roua,
Inflorea extatic gandul
Fermecat de viata noua.
Iar cu sbor de aripi fine
Cobora pe raze clare
Din inalturi clare
Lin,albastra-nseninare.
Si dorinta chinuita,
Groaza mea de alta data
Fu o umbra ratacita
Peste-o seara parfumata.