Coboară seara blândă umbrind albastra cale
Si pacea lin se lasa-n gandurile tale;
Pe fata ta tristetea de-aducere aminte
A pus melancolia profilurilor sfinte
Cand singur vasul tainic,in preajma sta veghind.
Ah,cate visuri blonde vazut-am eu murind!
Ci arsa c-a mea frunte de apriga dorinta
Si buzele-s setoase de dulcea suferinta
A caldelor saruturi vibrand de voluptatea
Ce plange-n noaptea sfanta,vrajind singuratatea
Ah,cate visuri blonde vazut-am eu murind!
Eternul dor ce puse in nopti de duiosie
Pe fruntea mea cernita cununi de poezie
Spre tine ca o raza ma-mbie si ma cheama,
Dar lacrimile trsite me turbura de teama
Sa nu vad visul gingas in negura pierind.
Ah,cate visuri blonde vazut-am eu murind!
Si-acum cand intrupata frumoasa inainte
Te am,ce val de ceat coboara pe-a mea minte
Si-ntuneca privirea te tremur sa nu piara
Vedenia-ti ca fata nalucilor de seara
In dulce-amurg de vara fantastice plutind?
Ah,cate visuri blonde vazut-am eu murind!
Sub farmecul din juru-mi din drapta mi-as intinde
Si mijlocul subtire in brate l-as cuprinde,
Ah,mijlocul ce pare o ramura-nflorita
De albe roze pale in noaptea-nvaluita
In mantia albastra de stele stralucind!
Dar cate visuri blonde vazut-am eu murind!