Fecioarele îngenunchiate
Pe lespezi reci în mănăstiri
Au frunțile încununate
De slava dulcilor martiri.
Fecioarele cari se închina
În liniștea din mănăstiri,
Au ân privirea lor senină
Ceva din tristele iubiri.
Fecioarele cari visează
În învechite mănăstiri
Stralucitoare-s ca o rază
A misticelor fericiri.
Dar sunt fecioare sbuciumate
Ce plâng în negre mănăstiri.
Ah, tragicele adoarte
În clipa albei pocăiri!