Stingheră tinereță străină de plăcere!
Ea n-are roze-n plete, nici rasuri fericite
Si amforele-s goale de vinuri stralucite
Iar fata ei e fata de sbucium si durere.
In noapte-ntunecata se-nvaluie-n tacere
Cu straniu val chimeric pe doruri chinuite;
Pe note lungi si triste cu glasuri aiurite
Porneste singuratec un tragic Miserere.
Eu nu am cantul vesel din tample larg deschise,
Nici fruntea-ncununata de verzi cununi de palmi
Caci viersul meu e viersul pierdut al unor psalmi
Cantat sub grea povara din lumile de vise.
Ci trec ca umbra-n giulgiu in nopti ratacite
‘Naltand privirea stinsa spre ceruri sbuciumate;
Sub pasii mei petale de flori indurerate
Se sting in invocarea de imnuri de iubire.