Pe sub marginea pădurii
Boii pasc pe lîngă car;
Din pădure geme rar
Zgomotul săcurii...
Văd în zori, cum merg s-adune
Mure fetele: doinesc,
Rîd pe drum și hohotesc
Ca niște nebune.
Albe poartă-n mîni cofițe;
Albe rochii fluturînd,
Fug pe dealuri scuturînd
Roua din cosițe.
E duminică. Din vale
Se ivesc răzleți flăcăi,
Toți își fac pe-ascuns din văi
Către codri cale.
Sus senin și jos verdeață!
Ce cuminte-i să trăiești,
Cînd ți-e dat să stăpînești
Numai o viață !
Mai demult... ah, toate-acestea
Mai demult s-au întîmplat —
Să nu-ntrebi ce-a mai urmat
Cînd s-a-nchis povestea!