De unde vii? Din ce tărâm în floare?
În ce izvoare limpezi fosta-i zână?
În ce pădure sfântă și bătrână
Ți-au ridicat pioase mâini altare?
Și ce putere tainică te mână
Spre noaptea mea, setoasă de-adorare?
Pe-a mele ceruri străluci-vei oare
De-a pururi, luminoasa mea stăpână?
Ori, ca un meteor în nopți senine,
Aprinzi o clipă raze de serbare
Pe ochii aiuritului drumeț;
Și lunecând pe veci pe căi străine,
Te duci să-mparți surâsuri orbitoare
Și altor lumi, din zborul tău măreț.