De cum mă simt sub ochii tăi, măreții,
Și patimi, și dureri adorm deodată;
Ca cel dintîi surîs al dimineții,
Așa îmi simt ființa de curată...,
Și-aud ca-n vis, ca-n leagănul vieții
O muzică ce umple lumea toată:
E cîntecul ce-l auzeau odată
Pitagora seninul și poeții.
Deodată-mi spui ceva în stinse șoapte
Se umplu ochii mei și-ai tăi de noapte.
Cu noi aleargă, vîjîie pămîntul.
Și-aș vrea să mă destrame-atunci furtuna,
Să ne cufunde-n tot - să fim totuna
Cu flacăra, cu sunetul, cu vîntul...