Ferestrele gem zguduite
De vînt — e un viscol afară !
Cum urlă, cum șuieră-n hornuri —
Ce singur mă simt astă-seară...
Sînt singur — și-mi vine în minte
Un biet îngeraș mititel,
Biet înger cu-aripile frînte —
Și nimeni nu știe de el.
Își suflă în pumni, rătăcind
Pe străzile necunoscute —
Nu-i nimeni să-i poarte de grijă,
Să-l mîngîie, nici să-l sărute !...