Din vechi hrisoave, din scripturi bătrîne
Strîngînd de-a valma note pentru Hronic,
Așa-l văd eu pe tînărul canonic,
Istoricul semeț și dîrz de mîne.
Cînd cei puternici l-agrăiau ironic,
El nu știu mînia să-și înfrîne.
Mișei, l-au prigonit, l-au scos din pîne,
Dar n-au înfrînt curajul lui demonic.
Ca Dante, nențeles, pribeag prin sate,
Îl văd apoi purtînd, trudit de cale,
Gigantica sa operă în spate,
Întreg trecutul națiunei sale :
Un alt Infern, mai crunt, mai plin de jale,
Căci toate-n el erau adevărate !