Sărutând-o unda blondă de pe crestele de valuri,
Lido, pe întins de ape, ca o insulă s-a prins,
Și-ascultând povestea mării, rătăcită prin canaluri,
S-a acoperit cu umbră și cu flori de mac s-a-ncins.
Sfânt locaș al poeziei, care Adriei te-nchini,
Iată-mă-s călcându-ți pragul, pururi gânditoare Lido,
Și pășind sfios pe iarba-ți, dintre ramuri de măslini
Mă aștept să-mi iasă-n cale mândra Venere de Cnido
Te știam, măcar c-aievea te-am văzut numai cu gândul,
Și ești tu, ești tu, întocmai, precum pururi te-am visat:
Ca Ulys rătăcitorul, azi pământu-ți sărutându-l,
Credincioasa mea Ithacă, te-am găsit cum te-am lăsat.