Sărmanul vultur aripa-și întinde
Rănit în luptă;
În zborul greu, o pană se desprinde
Din aripa-i pe jumătate ruptă.
Plutind prin aer, vântul o ascunde
În apa mării
Pe-a cărei valuri, crestele de unde
O duc spre țărmul ultim al uitării.
Rănit în suflet, plânsul mă îneacă
Și lacrimi pică
Din ochii mei ce rușinați se pleacă
Pe mâna ta cea palidă și mică.
Iar tu răspunzi durerii mele mute
Zâmbind în silă
Și dându-ți mâna alții s-o sărute,
Cu lacrima de care nu ți-e milă.