Cetind în bucoavna adâncă
Se pleacă fecioara pe pernă,
Suavă ca floarea pe stâncă
În munții cu ghiață eternă
A fost cineva pe sub gene
Un vis din amurgul de vară
A fost cine-a fost. Ea, a lene,
Se dă de pe umbra fugară
Se-ntoarce pe stânga. Închide
Pleoapele tremurătoare,
Și-l vede pe el Ghide, Ghide,
Copil răsfățat de fecioare.
Ai vrea să-i momești de pe gură
Surâsul ce-abia se îngână.
Dar somnul, mai sprinten, o fură
Și-i cade bucoavna din mână.