Nu e nici un om, stăpîne, ce n-a avut dumnezeu.
Nu pot să te înțeleagă, pentru asta n-ai un nume.
Înțelepții toți te cată: Brahma, Odin, Prometeu;
Dar ne este scurtă mintea, nu poate pătrunde-n lume.
Te-au aflat însă, te crede;
Dar nu te pot înțelege,
Căci e-adîncă a ta lege!
Moisi, și el te vede:
Dar nu spune ce fel ești.
Zoroastru, Minos, Solon, Socrat și cu Ciceron,
Se mir și ei cu plugarul ce simte tainile tale,
Vede nencetat efectul în toate muncile sale,
Se gîndesc, – unde trăiești?
Dar s-opresc toți cu Newton.