Ast soare ce mă-ncălzește; aerul cel trăitor;
Apa care mă adapă; pămîntul care mă poartă;
Aste timpuri ce se schimbă, fiecare roditor;
Astă mare fără margini; astă noapte înstelată;
Vederea ce mi le-arată,
Auzul ce mi le spune,
Voința-mi ce le supune, –
Oari, ce ființă spurcată
Vrodat-a tăgăduit?
Cum poate omul să fie, să trăiască, făr-a ști
Că este, trăiește, simte?
Și daca este,’ trăiește,
Cine l-a făcut? Ce-l ține? Unde? Cine îl hrănește?
Prin ce? Cum s-a zămislit? –
Scepticul s-ar ameți!...