Dar, stăpîne: în tot lucrul este-nscrisă mîna ta.
Sau în umbră, sau în soare, sau pe stîncă, sau pe unde,
Sau pe iarbă, pe zăpadă, – pe tine-oi întîmpina.
În senin, în vijelie, în insecta ce s-ascunde,
În elefantul gigantic,
Într-un mielușel, hienă,
În găoace, în balenă,
Chiar în ateul cel groaznic,
Te explic și te onor.
înă mă-i trage, stăpîne, într-un alt domen al tău,
Pînă-mi vei lăsa gîndirea, pînă cînd mi-i lăsa graiul,
Pînă cînd, subt astă formă sunt, trăiesc și-mi găsesc raiul,
Pe eternul îl ador, – Mă cunosc că sunt al său.