Trece noaptea. Un luceafăr s-a ivit spre orient.
Stelele își pierd lumina și luna va să apuie.
Ca o femeie din somnu-i ce mijaște un moment,
Răsăritul își revarsă, peste aburi ce se suie,
Niște plete aurite.
Nu mai poate rîndurica
Cîntînd. Toată păsărica
Se spală-n rouă oprite
Sub frunza unde-a dormit.
Tuciul solemnei răsună, ne cheamă a ne-nchina.
Toată ființa se roagă, simțirea sa se renaște:
Muma își privește pruncul, oaia mielul care paște;
Pasu-ncepe-a fi simțit,
Fiara hrană a-și căta.