Iubesc, și-mi pare că-i întîia oară !
Un tainic dor de viață mă îmbie.
Simt inima bătîndu-mi tot mai vie
Atunci cînd eu credeam că vrea să moară.
Uimit, dezgrop din suflet o comoară
Ce-ar fi pierit cu mine-n veșnicie ;
Natura-ntreagă astăzi reînvie,
Mai falnică decît odinioară...
Veghează în noi porniri de viață nouă
Și nici nu știm cum izbucnesc deodată
Din depărtate-ascunse-adînci izvoare...
De-acum pot chiar să mor... Nu-mi fuse oare
Cea mai înaltă fericire dată ?...
Puteri dumnezeiești, osana vouă !