Plutesc în aer glasuri fermecate,
Vestindu-mi pretutindeni primăvara !
Văzduhul scînteiază sub povara
Mărgăritarelor din cer picate...
Fugiți departe, griji întunecate !
Vreau să trăiesc din zori și pînă seara,
Și vreau să cînt ! Vreau să mă-mbăt de para
Eternă a iubirii nesecate.
Ca ciocîrlia ce-n văzduh s-avîntă,
Și-acolo-n cer se leagănă și cîntă
Pîn' ce-amețește iar, căzînd pe lanuri ;
Așa-n pornirea sfintelor elanuri
Se-nalță sufletu-mi spre tine, Soare !
Și cade iar din slăvi amețitoare...