Dacă Troia-n a ei ziduri Paladiul ar pi pastrat,
Care Gioe chiar din Olimp a trimes spre-a ei ferire,
A lui Priamos domnie în putere și-nflorire
Teafără-ntre pericoli pe temeiuri ar fi stat.
Nu a zeilor urgie, nu Ahilevs înfiorat,
Nici a grecilor mii vase ce vărsau foc și pieire,
Nu Ulis prea înțeleptul, cu ghibacea uneltire,
Ilion ș-a sale temple în țărân-ar fi surpat.
Cu asemene scop mare, nației mântuitor,
Reglementul ca paladiu pe-Academie a urzit,
Ca să fie de virtute și științe viu izvor.
Că Moldovei sânta Pronie fericire a menit
Pe cât zelul și credința vor păstra acest odor,
Care după ani o mie p-orizon i-au răsărit.