Ai dorit să fit iubitul visurilor, ce-ți frământă
Inima, și-ntrînsa dulce psalmul dragostelor cântă;
Și în fiecare noapte tu i-ai zugrăvit în minte
Chipul meu, poetizându-l cu conture dragi și sfinte!
Și precum se povestește în legende de maeștrii,
M-așteptai s-apar în taină după gratia fereștrii,
Tu să te strecori afară și-amețindu-te cu glume,
Ca un Făt-frumos din basme să te fi răpit în lume; —
Însă vezi, din toate-acestea, n-a ieșit nimic real...
Ai greșit făcând din mine un romantice ideal!