Spre izolarea zărilor fugare,
Spre măreția mărilor polare,
Spre umbră, spre tăcere, spre uitare...
Adio, adio !
Pornim
În ritmul unui marș de țintirim.
Blazat e dar superbe caravane —
Purtînd tristețea străduinții vane —
Ne depărtăm de florile umane.
Oh ! am visat și noi, și am dorit,
Dar visurile noastre ce-au pornit
În larg, ca Invincibile Armada,
Se duc acum să moară liniștit
În portul unde doarme-n veci zăpada.
Și palid, și solemn, și gînditor,
Cu aripi uriașe de condor,
Plutește sufletul în depărtare
Spre izolarea țărilor polare,
Spre umbră, spre tăcere, spre uitare.