Mănăstirea-și doarme moartea lângă țărm de Acheron...
Oglindindu-se în undă, stâlpi ș-arcade se confundă,
Pe când clopotu-nviază trăgănat și monoton
Un fior ce din aramă zboară-n lung și-n larg pe undă.
Pretutindeni e-ntuneric, neagră moarte pretutindeni... --
Sub uitare, ca-ntr-o vată, zace-al traiului transport;
S-au dus patimile toate, — voci de tunet sau de grindini, --
Lângă glaucele ape mănăstirea e un port.