La doi ochi ce sânt din fire
Plini de nuri și de simțire,
Urmează ca să se-nchine
Urând, nevrând, fiește cine.
Căci dintr-o căutătură
Viață dau și viață fură.
Sânt deprinși tot a supune
Ș-a robi făr-de minune.
Acești ochi plini de putere
Cătându-mi cu mângăere.
N-au zăbovit să găsească
Lesnire să mă robească.
Dar și eu făr de sfiială
De dedeiu făgăduială.
Rob să le fiu în vecie
Cu multă stătornicie.
Acest dulce de rob nume
Să-l port și pă ceia lume