Jurământ l-a mea iubită
Făcusem strașnic, și sfânt,
S-o iubesc ne osebită
În pieptu-mi s-o am slăvită.
Pân voiu intra în pământ,
O acest fel dar finiță
Legătură de amor
Am scris-o p-o frunzuliță,
D-un pom într-o grădiniță
Verde, pentru vecinic dor.
Ivindu-să însă-ndată
Iute mânios un vânt
Frunzulița fu suflată,
Și în aer depărtată
N-a mai rămas jurământ.
Țintuit întru-ntristare
Am rugat-o lăcrămând
Să mai aibă adăstare,
Poate iarăși vr-un vânt mare
Îm va da frunza curând.
Adio i-am zis finiță
Și pieptul meu o ohtat
Adio i-am zis zeiță,
Și sărutând-on guriță
De dânsa m-am depărtat.