La obrazul ce mă-nchin
Văzând daruri pă deplin.
Unite cu nur firesc
Nu pociu să tăgăduiesc
Că rob credincios îi sânt
Pân voiu întra în pământ.
Singur!
Eu așa mă leg
De vreme ce înțeleg,
Alt fel nu pociu a trăi,
Făr de a mă chinui.
Nu găsesc nici un cusur
Pe razele lui mă jur
Dea ceia m-am hotărât
Cu dulcele lanț de gât,
Răbdând în veci să-i robesc
Știind că mă fericesc,
Așa lui m-am închinat
De când l-am întimpinat.