Nimic nu-nvață blestemații !
Și eu mi-am zis de-atîtea ori
Că dau la dracu meditații...
Dar vezi că cele trei surori
Îmi sînt cu mult mai dragi ca frații
Cei răi și neascultători.
Afară-i noapte, vijelie,
Și-i cald în salonașul lor...
Mă-ntîmpină cu veselie
Și toate mă salută-n cor
Și fiecare vrea să știe :
„Ce face domnu profesor?”
În lecții ele-și spun secrete,
Fac haz pe socoteala mea.
Își mușcă buzele șirete,
Pufnesc de rîs, fără să vrea...
„Ti, bată-vă norocul, fete !”
Și mama face haz și ea...
La masă — glume, gălăgie...
Și cea dintîi îmi toarnă vin,
Drăguț a doua mă îmbie,
A treia-mi dă paharul plin...
E, cine-mi poate spune mie
În sănătatea cui să-nchin ?
Tîrziu, cînd plec de ies în stradă
Și-i întunerec peste tot,
Ah ! unde-s ele să mă vadă,
Orbit de viscol, cum înot
Prin valurile de zăpadă...
Și drumu-i lung și nu mai pot...
În odăița-ntunecată
E frig... Eu, zgribulit, din pat
Ascult vifornița turbată
Și-adorm cu gîndul fermecat
La basmul vechi : „Au fost odată
Trei mîndre fete de-mpărat...”