Măreț e bradul munților
Ce-n codri înverzește,
Și pe noianul mărilor
Ca uriaș plutește!
Mult falnic este vulturul
Cu aripi izbitoare,
Ce vântul, norii spintecă.
Și zboară către soare!
L-a lor mișcare repede
Tot omul, în uluire,
Simțește-n a lui inimă.
O tainică pornire.
Dar ca, s-aprindă sufletul
Nimic nu e pe lume
Ca numele de Patrie
Ș-a Libertății nume!
Nimic nu-nsuflă, omului
O mai sublimă fală
Că mersul mândru-a cetelor
La lupta triumfală!
Nimic sub bolta cerului
Mai nobil la privire
Ca floarea tinerimilor
Pornită la oștire!
Pe fruntea ta energică
Un tainic foc străluce,
Ș-a ei pășire-i sprintenă
Ca gândul care-o duce.
Astfel la glasul gloriei,
Un Bersalier de munte
Merge pentru Italia
Să moară chiar în frunte,
Și-n mijlocul războaielor
Strigă, luptând ca fiară:
Coroana vieții, fraților,
E moartea pentru țară!
Ce vuiet bubuiește?... Asculta! tunul tună
În munți la Solferino, și văile răsună!
Armatele dușmane s-au întâlnit în zori,
Precum într-o furtună doi mari și negri nori
Lovire fulgerândă, grea, lungă și cumplită!
Pe mii de țevi iese uciderea-nmiită,
Și-n rangurile rupte zbor glonții vâjâind,
Și-n ele baioneta străpunge zinghenind.
Cad trupuri peste trupuri grămadă, sângerate,
Și tot rămân în urmă, ca spice secerate.
Dar alte șirui noi iau rang în locul lor,
Și, tot scăzând, se-ncruntă în aprigul omor!
Precum un lanț de valuri pe marea albăstrie,
Cavalerimea-n linii se-ntinde pe câmpie
Și-n pedestrimea deasă ce-mproașcă foc fioros.
S-aruncă-n zbor de moarte cu tropot zgomotos
Iată Francezii sprinteni și veseli în războaie!
Victoria de dânșii în veci nu se îndoaie.
Iată colo, pe munte, voinicii Bersalieri
Ce merg tot înainte ca vechii cavaleri!
Ei se-ncleștează,-n luptă cu-a Nemților armată,
Strigând în foc: trăiască Italia liberată!
Multi varsă, a lor sânge pe-al patriei altar,
Dar jertfa lor sublimă nu este în zadar!
Dușmanul se retrage învins!... și-nvingătoare
Lucesc în Solferino stindarde tricolore!