Tu ce mă faci să cânt și să visez acuma,
Eu văd că ești departe, și poate n'ai să vii...
Și cine ești, eu nu știu, cum cine sunt, nu știi;
Dar simt că ești frumoasă, că ochi albaștri ai,
Că porți ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care ești departe — și poate n'ai să vii...
... Și cine știe? Poate e visul meu de vină,
Căci el îți dete viață, și doar în el trăești,
Tu, care azi nu ești —
Și poate nici odată aevea n'ai să fii...
Dar eu visez — și visul aripile-și întinde,
Dar eu visez — și visul din nou mai mult s'aprinde,
— Chiar dacă vei rămâne un dor neîmplinit,
Tu, care nu ești astăzi, și poate n'ai să fii
Ori ești, — dar prea departe, și pururi n'ai să vii.