Oamenii cu inimi crude cată fericirea lor
În diregeri sunătoare, în a numelui mândrie,
Altor cugetul se-mpacă în războaie și-n omor,
Ce-n sărmani preface fiii, pe soții în văduvie.
Alții pe aripa geniei străbat mai pre sus de nor,
Cercetând minuni înalte ș-a naturei armonie,
Unii inimile-ncântă prin frumusețe și amor,
La străin adună altul aurul și avuție.
Dar bărbatul cărui Pronia cătră darul luminos
O semință au adaos de a ei sântă virtute
Nu vra altă faimă, decât de-a fi altui de folos.
De asemene, dorite, tu virtuți ai înnăscute:
Cuget drept și patriotic, cu talent suflet duios,
Ce-ntrunesc a lor putere pe aproapele s-agiute!