Când o căldură dulce, samururi, catifele,
Sub draperii bogate de stofe, de dantele,
V-adoarme p-un divan;
Când mii lumini ascunse în lampe colorate
Resfrâng și vă-nmulțește-n oglinzile-ardicate
De jos până-n tavan;
Ș-o copiliță dulce, râzândă, grațioasă,
În reverențe intră ușoară și frumoasă
Ca și un îngeraș, -
Și după ea un june măreț, voios și tare,
Cu fața vie, plină, cu fruntea-ntinsă, mare,
Și șed p-un scăunaș;
Când vă vedeți într-înșii pre voi miniatură,
Și gest, organ, accente, oricare a lor trăsură
E-a voastră, - îi iubiți!
Își vede muma soțul, și tata iar soția;
Și știți c-aveți mijloace, vă iartă avuția
Să-i faceți fericiți;
Oare gândiți atuncea că poate-n altă casă
Au doi bătrâni o fată, tot astfel de frumoasă,
Dar e trăită rău;
Și plâng, căci mâine poate copila o s-apuce
O cale... n-au de hrană; și viața este dulce,
C-așa va Dumnezeu.