Focul tabării s-a stins,
Neagra umbră s-a întins.
Totul zace-n neclintire,
În adâncă amorțire;
Numai stelele sclipesc
Și pe cer călătoresc.
Miezul nopții s-a ivit
Și prin lume-a răspândit
Ceata visurilor dalbe,
Visuri negre, visuri albe
Ce îngână până-n ziori
Pe sărmanii muritori.
Iar un vis prevestitor,
Abătându-se din zbor,
Se oprește lângă Majă
De-l încântă cu-a lui vrajă,
Arătându-i viu prin somn
Străluciri, măriri de domn.
Când năluca mamei lui
Pe malul Ialpăului
Se arată lin și-i zice:
„O! de sânul meu ferice,
C-a purtat și a născut
Domn viteaz și priceput!”
Când un vultur aurit
Sus, pe cerul înnegrit,
Lucind falnic ca un soare,
Zicea:„Petre, frățioare,
Cât de nalt e zborul meu,
Mult mai nalt va fi al tău!”
Când un lanț întins de munți
Cu-ai lui codri deși, cărunți,
Se-nchinau voios în cale;
Și din munte și din vale
Zvon de glasuri cuvânta:
„Să trăiești, măria ta!”
Petre Majă, - adimenit,
Din somn dulce s-a trezit.
O! minune! ce să vază
În a zilei albă rază?
Vede-acum cu ochi deschiși
Ce-a văzut cu ochi închiși.
Pe cel câmp, lung, înverzit,
Vine visul împlinit!
Pe colnice, pe-a lor coaste
Se coboară-o mândră oaste
Cu trei steaguri de oșteni
Și trei cete de curteni.
Mândrii-s bravii călăreți
Pe-armăsarii șoimuleți!
Strălucind la foc de soare,
Ca-ntr-o zi de sărbătoare,
Ei în tabără s-opresc
Și lui Petru-așa grăiesc:
„Petre-Majă-ntru mulți ani!
Noi curteni și căpitani,
Fost-am, fost trimiși cu bine
Din Suceava cătră tine
Ca să-ți zicem ție-așa:
Să trăiești, măria ta!
De când Vodă la Hotin
A murit cu zile-n sân,
Țara este-n văduvie.
Ea se-nchină, se dă ție,
Ca să-i fii tu mire blând,
Domn viteaz, dup-a ei gând.
Iată deci că ne-nchinăm
Și-n glas mare îți urăm:
Să trăiască-a a ta mărire
Ani mulți plini de strălucire
Pentru-a țării bun noroc,
Pentru-a dușmanilor foc!”
Petre zice: „Buni sosiți!
Pace vouă, soli iubiți!
Iară voi ce-ați slujit mie,
Feții mei de argăție,
Luați tot ce este-al meu...
Așa-i dreptul, așa vreu!”
Apoi mândru-nveșmântat,
Pe-un cal șarg încălecat,
Pleacă vesel la domnie...
Fericită calea-i fie,
Căci pe dânsul Dumnezeu
L-a pus drept la locul său!