Când noaptea în tăcere, la oara ce s'adună
A dogilor vechi umbre pe maluri șovăind,
Gondola, leagăn dulce, ne primblă împreună
Pe luciul lin al mărei în care alba lună
Cu stelele voioase se scaldă strălucind,
Atunci, din umbra deasă ce doarme 'ntre canaluri,
Din lampele aprinse în boltele ceresci,
Din turnuri, din palaturi ce triste zac pe maluri,
O tainică-armonie plutesce peste valuri
Șoptind inimei noastre cuvinte îngeresci: