Când veselă, ferbinte, gurița-ți zimbitoare
Mă'ncântă, mă îmbată cu-a sale sărutări,
In inimă-mi atunce s'aprinde-un dulce soare,
Și vieața-mi, ca albina lipită de o floare,
Se leagănă în raiuri pe-a tale desmerdări.
Căci îngerul iubirei, al cărui glas pătrunde
Și care lângă tine din ceruri a sburat,
A strâns pe-a ta guriță aripele-i rotunde
Ș'acum, ca într'un leagăn, în ele se ascunde
Cu lira sa duioasă ce cântă ne'ncetat.