"Va veni să vă cuprindă
Un flăcău cu negre plete
Și frumos cum nimeni nu-i;
Voi fugiți să nu vă prindă!
Ușa s-o-ncuiați la tindă,
Că, de vă sărută, fete,
Veți muri de dragul lui!"
Și-a venit flăcăul, cică,
Un voinic cum altul nu e!
Și trei fete de-mpărat
Grabnic s-au ascuns de frică,
Numai fata cea mai mică
N-a putut grăbit să-ncuie,
Și-a rămas la sărutat.
De-a murit, eu nu țiu minte.
Acest basm mi-l spuse mama
Adormindu-mă, de mult!
Și-i mult basm de-aci-nainte,
Și-am uitat a lui cuvinte!
Ah, de-ați ști să-mi dați voi seama,
Cum aș vrea să-l mai ascult!
Vreau să știu, să știu sfîrșitul!
A murit copila? Vine
Iar flăcăul de-a plecat?
Spuneți cum e isprăvitul?
Ah, eu nu-nțeleg iubitul—
Și s-a repetat cu mine
Basmul fetei de-mpărat!