De ieri suntem tovarăși
Și parc-am fost mereu,
Aceeași scumpa taina
Ca tine duc și eu.
Mi-ai spus a ta poemă
În parcul înflorit,
Când soarele de vară
Ardea în răsărit,
Iar eu pe podul negru
Ți-am zis povestea mea
Pe-o noapte fără stele,
Când râul trist plângea...
Căci ție mândrul astru
Pe cer triumfător
Ți-a prevestit izbânda
Întâiului amor,
Și însoțindu-mi vorba
Cu un prelung suspin
Părea că-mi tot șoptește:
Mă duc și nu mai vin!
..................................
..................................
Iubește-o, te iubește,
Cu drag te va urma
Și pentru totdeauna
Va fi mireasa ta,
Când mie printre umbre
Frumosul vis de-o zi
Îmi va scăpa ca valul
Și nu va mai veni.
Și-atunci noi vechi tovarăși
Abia din când în când
Văzându-ne pe stradă,
Vom trece salutând.