Și mă prinde totuși dorul
De-o privire, de-un surâs...
Fuse totul o năluca?
N-a trăit decât în vis?
Mă prind doruri de miresme,
Portocali ori iasomii,
Dor de zări înviorate...
De pădure... de câmpii...
Iazuri lucii ca oglinda
Printre lilieci în floare...
Mă dor șoaptele din tainiți!
Mirosul de flori mă doare!
Totul fuse o nălucă...
N-a trăit decât în vis!...
O viață!... Tu viață,
Tu nesățios abis!