„Vai! ieri aveam soție, aveam și tată, mumă,
Aveam un copilaș! –
Viața-mi părea lesne, robia-mi părea glumă
Privind al meu sălaș!
Cînd triști veneam, pe noapte din munca cea în silă
În care ne-osîndeam
Și dam o roată vetrii, – oh! ne priveam cu milă,
Dar tot ne mîngîiam;
Măcar că de la muncă veneam obosiți foarte
De foame și bătăi;
Măcar c-adesea-oară rugam a noastră moarte
Ca să scăpăm de răi.
Cînd este-ntre-ai săi omul își află mîngîierea
D-ar fi oricît mîhnit!
Dar cînd străin e omul, atunci e grea durerea
Și focul îndoit!...