Tu, Șmul, ești leneș, zice Ștrul,
Tu nu vrei să lucrezi destul,
Și d-aia nu câștigi nimică!
Tu de vr-un an tot migălești
O iconiță mititică:
O tot sucești și-o învârtești
Și văd că n-o mai isprăvești...
Eu într-o var-am isprăvit
O mânăstire și un schit,
Cu învelit și cu vopsit.
Iar Șmul răspunde trist: „Hei! Știu...
Dar... tu — tu ești tinichigiu,
Și eu — eu sunt giuvaergiu...”
Morală
Una-i Ștrul
Și alta Șmul.