Satiră democratică
Un împărat odinioară -
Și suveranii-s muritori! -
Avea din fire slăbiciunea
Că strănuta prea deseori.
Acest cusur, la urma urmii,
D-ei căuta, nu-i vr-un păcat,
Dar sunt cusururi populare
Ce nu merg la un împărat.
Ce leacuri nu-ntrebuințase!
Ce rugăciuni la Dumnezeu,
Protector tronurilor! - geaba:
Sărmanul strănuta mereu!
Un curtezan intim l-întrebă:
– De ce ești tot posomorât
Și tot mâhnit, mărite doamne?
– Nu știi cât sunt de amărât!
Strănutul meu leac nu găsește,
Vai! mă sfiesc, nu pot să ies,
La Cameră, Senat, paradă:
Se simte că strănut prea des.
Din pricina strănutăturii
Eu sunt un prinț nenorocit!
– De ce, măria-ta? întreabă
Curteanul său cel favorit.
– Cum? nu-nțelegi? - Ba da; dar, Sire
Ori să strănuți, ori ce să faci,
La toți, Măria Ta, ca mire,
La toți miroase-a odagaci!