Când veți ajunge mâne-n țări străine,
Să te-nconjori de râs, de voie bună;
Cu sufletul în tremur, ca o strună,
Să nu mai știi de lacrămi și suspine.
Și să mă uiți de tot că tu ești bună,
Și, de-ar ajunge plânsul meu la tine,
Tu n-ai cunoaște fericiri depline,
Căci mila va veni să le răpună...
...Iar eu voi alina tot chinul meu,
Gândind că într-un colț bogat din fire,
Tu dintr-un muritor creezi un zeu;
Că-n lumea noastră plină de jelire
A izvorât un strop de fericire,
Din inima ce-am deșteptat-o eu...